Dintre partidele politice reprezentative, PNL pare - in ultima vreme - complet debusolat.
Nimic nu este, desigur, ferm in politica romaneasca. Nici un partid nu-si respecta cu rigoare optiunea doctrinala si programul aferent. Partidele, structurate ca partide-pentru-lider, urmeaza miscarile deseori contradictorii, umorale, ale sefilor lor. Chiar si in asemenea circumstante exista totusi anumite criterii de selectie a celor ce-i secondeaza, le indeplinesc deciziile, le difuzeaza ideile. Oricat de contestabili sau carismatici ar fi liderii, ei nu se pot desfasura fara un staff, fara o echipa de "tehnicieni" care transpun orientarile de ansamblu in strategii coerente, menite a remarca si sustine partidul in competitia politica. Bataliile electorale sunt, in fond, batalii intre competentele acestor echipe, mai mult sau mai putin acoperite de nuantele ideologice asumate, de proiectele consecvente acestora. Toate partidele urmeaza, in esenta, aceasta formula in vederea cooptarii electoratului. In actualul spectru politic romanesc, PNL a devenit insa o exceptie, comportandu-se ca si cum dupa plecarea sa de la guvernare ar urma potopul.
Sa ne explicam. Formula liberala presupune, in primul rand, sustinerea individualismului intreprid, protejarea initiativei si competentei pe o piata libera, favorizand astfel configurarea de la sine a unor ierarhii sociale pe diverse domenii. Ea impune, concomitent, un respect al Legii, numai egalitatea de sanse in fata acesteia asigurand corectitudinea competitiei. Or, PNL pare a se fi indepartat tot mai mult de miezul sau doctrinar si de programul pe care el il presupune. O simpla retrospectiva asupra initiativelor legislative din ultimul an ale cabinetului Tariceanu indica imediat faptul ca acestea nu mai sunt deloc liberale, ci, mai degraba, social-democrate, socialiste sau, pe scurt, populiste. Masurile cabinetului Taric
