Ganduri la 1 Decembrie
Dupa sfarsitul razboiului rece, teza care se impune in lume este aceea a modelului globalist sau mondialist care neaga statul national si sentimentul national. Nimic mai logic si coerent, prin optica unor state de dimensiuni continentale, ai caror locuitori nu au nici o radacina comuna, fiind nascuti in cele mai diferite parti ale lumii, si pe care-i uneste numai dorinta de realizare economica. Dar deloc logic si coerent, prin optica unui european si a unui roman, oameni cu puternice radacini istorice. Lumea nu poate fi privita prin ochii altora.
Conferinta de la Yalta, precedata de cea de la Teheran si de la Moscova, nu a fost decat primul pas al noului mondialism si, in acelasi timp, un compromis, un ragaz provizoriu, in impartirea planetei. Astazi, mondialismul (sau globalismul) a luat forma lui implinita, cvasiplanetara.
Acest mondialism, aproape realizat in Occident, dar nu inca in toata lumea, tinde sa aduca societatile, politica, economia, cultura, la un numitor comun, in pofida diversitatii adevarate a lumii. Aceasta omogenizare se produce in Europa cu consensul societatilor respective si, spre deosebire de modelul brutal sovietic, actioneaza "moale", "soft", atipind memoria oamenilor si eliminand aproape tot ceea ce nu tine de aspectul imediat, economic, al vietii, sau de cel ludic, de "circens".
In ce priveste o societate fost comunista, ca aceea din Estul Europei, ale carei principii erau pur propagandistice, ea a fost inlocuita dupa '89 de o societate fara nici un principiu si nici un adevar absolut, in afara celui al "economiei de piata". O generatie de apolizi este formata in acest sens, cu burse de studii, careia i se impune, pe nesimtite, ideologia care sta la baza statului multinational, sau a-national.
Cei care inteleg mai putin istoria vor sa vada in actualul mondialism un fapt cu totul deosebi
