A absolvit Facultatea de Mecanică, dar a ales să călătorească în universul scriiturii, reuşind să scoată până în prezent trei lucrări importante pentru peisajul scriitoricesc de la noi.

Omul de litere Cristian Nedelcu şi-a descoperit pasiunea pentru scriitură în timpul adolescenţei. A ales însă să facă o facultate cu profil real, deoarece, în „1989, când dădeai la facultate, ţineai cont de cu totul alte lucruri decât cele care sunt astăzi luate în considerare: dacă alegeai filologia, puteai să prinzi o repartiţie la ţară şi uşile se închideau. Facultatea de Mecanică avea avantajul că primeai repartiţie în oraş. Dincolo de aceste aspecte, Mecanica mi-a oferit un aparat matematic, pe care l-am folosit mai târziu în lucrările mele“. Debutul publicistic a avut loc în 1992, în revista Dilema, cu articolul „Cine ce pierde“. I-au urmat bineînţeles nenumărate materiale, unele cronici dramatice care au fost publicate în Mozaicul. Cronicile dramatice l-au condus şi spre prima carte publicată. „Prima lucrare a pornit de la nişte cronici pe care le-am făcut la Festivalul Shakespeare. Mi s-a cerut la un moment dat să fac o cronică a întregului festival. De la analiza sa, am ajuns la cea a textelor lui Shakespeare. În cadrul festivalului au fost prezentate şi unele cărţi. La un moment dat, prin ianuarie, am vorbit cu Emil Boroghină şi l-am întrebat dacă îmi publică o carte despre Shakespeare în cadrul festivalului. Iniţial a crezut că este vorba despre o lucrare în care îmi strâng cronicile de teatru. Aveam alt proiect însă, o carte de eseuri despre Shakespeare. A acceptat, aşa că m-am apucat de lucru. Am scris-o în câteva luni, sub presiunea timpului. Aşa scriu cel mai bine. Am avut norocul ca lucrarea să fie ilustrată de Lucian Irimescu. Eu scriam un eseu, el se uita peste el şi apoi concepea un desen pentru el. Pentru că se lansa în cadrul Festivalului Shakespeare, m-