De la Paris , d-ra Roxana DIACONU - corespondent special al ziarului nostru ne relateaza Duminica, 25 noiembrie, zi de vot. La pr�nz, frigul s-a mai dezmortit si a iesit soarele la Paris. Asadar , nu mai am nici o scuza si ma pregatesc sa merg sa votez. Ca sa intru �n atmosfera electorala, ma conectez la internet pentru a afla ce se �nt�mpla �n tara. Pe masura ce urmaresc jurnalul de pe TVR International, motivatia mea � deja sovaielnica � scade simtitor. Sigur, imaginea presedintelui care se trezeste cu noaptea-n cap ca sa voteze este �ncurajatoare; dar �ncep sa ma �ngrijorez c�nd �mi dau seama ca �n afara de el si de crainica matinala, nimeni nu pare sa stie pentru ce sunt organizate alegerile de azi. Nu renunt. Ca sa-mi fac curaj, sun doua prietene rom�nce pe care sper sa le antrenez �n aventura alegerilor europarlamentare si a referendumului � nu neaparat �n aceasta ordine. �mi spun ca daca ideea votului nu le sur�de, macar pot miza pe invitatia la o cafea ca sa le fac sa iasa din casa. Nu raspund (aveam sa aflu mai t�rziu ca nu stiau nimic despre alegeri si ca oricum nu le interesa...). Plec de acasa cu g�ndul ca va trebui sa �nfrunt putinele grade de afara, mai ales ca din experienta celorlati ani, stiu ca va trebui sa stau la coada �n fata ambasadei. Surpriza! Astazi nu e nimeni. Poate ca se voteaza �n cealalta cladire, �mi spun. Ei bine, nu. Pur si simplu, de data aceasta rom�nii din Paris nu au venit sa voteze. Ma conformez tuturor formalitatilor si logicii bizare a unui scrutin �doi �n unu�, votez fara prea mult entuziasm si ma simt ridicola c�nd unul dintre membrii biroului electoral mi se adreseaza cu un parintesc si prea familiar �Haide, mama!�.Parasesc ambasada cu un gust amar, �ncerc�nd totusi sa ma consolez cu ideea ca mi-am facut datoria civica. �n drumul spre casa, travers�nd cartierele sic ale Parisului, am �ncercat sa �nteleg de ce nu ne-am �ngram