PAPORNIţA CU iNţELEPCIUNI
De-acum vom fi reprezentaţi legitim la nivel de grupuri politice europene, nu de ţară, e bine de subliniat asta de nişte cetăţeni nici mai mult, nici mai puţin onorabili. Numai că ei au fost impinşi pe listele electorale, in poziţii eligibile, din motive ce se intind pe un palier care incepe cu dorinţa de a scăpa de incomozi şi se termină cu veşnica răsplată oferită de califul generos eunucului său preferat.
PAPORNIţA CU iNţELEPCIUNI
Romănia democratică a mai trecut ieri peste o tură de pus ştampila. A nu ştiu căta dintr-o serie incepută după ce ne-a lovit brusc democraţia pe trecerea de pietoni a veşniciei Universului, penultima inaintea viitoarei consultări populare. Numai că, de această dată, imensa majoritate a poporului la care se intoarce periodic Traian Băsescu, intr-o lipsă de imaginaţie deja obositoare, habar n-are care-i chichirezul. Pentru că electoratul a fost, de această dată, chemat la urne, pe un frig de crapă pietrele, atăt pentru a-şi alege europarlamentarii, demers care-l mănă-n luptă pănă spre limita durerii la cozoroc, căt şi in vederea satisfacerii subitei dorinţe a şefului statului de reformă a clasei politice. Iar la pachet, spre exemplu, interesul publicului telespectator pentru dezbaterea acestor teme a fost cvasiinexistent din motive care se pot diseca la nesfărşit in căutarea pietrei filosofale.
Democraţia costă, perfect adevărat. Ultima tură de vot dublu ne-a scos, spre exemplu, tuturor, din buzunare, insumat, căteva zeci de milioane de euro; cu rezultate măcar discutabile. Istoria ultimului secol ne arată că legendarul şi căntatul spaţiu carpato-danubiano-pontic suferă ori pe motiv de paranoia unor conducători care se simt stăpănii destinelor şi pun de-o dictatură in numele poporului, ori de excese de democraţie. Aşa suntem noi, romănii, condamnaţi la extreme. Probabi
