Zilele acestea, daca stai de vorba cu orice bancher de investitii sau analist economic, se plange de ceva imperceptibil ce pluteste in aer, varianta pentru business a prevestirilor sumbre ale mamei Omida: sentimentul negativ din piata. Dupa criza sectorului subprime (grupa de active clasificate sub ratingul minim pentru investitii) care a afectat mai toate bancile de pe Wall Street si panica legata de colapsul unei banci in Marea Britanie (Northern Rock), oamenii sunt chiar mai atenti ca de obicei cu tendintele economice. Pe de alta parte, vor fi si cei care vor profita cu varf si indesat de aceasta frica, asumandu-si niste riscuri calculate.
Sentimentul negativ din piata e pur si simplu o frica. Frica e definita in arealul economic drept un sentiment anticipativ, cuantificabil care poate declansa reactii in lant prin simpla ei prezenta si prin simplul fapt ca actorii economici isi modifica comportamentul sub imperiul ei. Aceasta frica poate avea repercusiuni la nivelul consumatorilor, la nivelul companiilor, iar in final la nivelul intregii economii.
Efectele fricii consumatorilor sunt destul de usor de explicat. Este o teama a zilei de maine, o teama de scumpirile in lant care ii fac fie mai grijulii in cheltuieli, fie pur si simplu mai prudenti in luarea de credite si in consum, in general. Pe de o parte, aud un murmur al oamenilor obisnuiti, prin magazine: dom'le, s-a scumpit painea, uleiul, zaharul si cate si mai cate. Pe de alta parte, aceste cresteri (totusi moderate, avand in vedere precedentele istorice) n-au fost contrabalansate, ca in anii trecuti, prin scaderi ale preturilor la majoritatea alimentelor. Chiar daca in 2008 pretul energiei electrice, de pilda, nu va fi modificat substantial, perceptia de scumpiri in general poate induce temperarea consumului sau domolirea ratei de indatorare. Aceasta ar insemna la randu-i indici de profit
