Par. MAXIM BADOIU
- Staretul Manastirii "Pestera Ialomitei" din Bucegi -
"Multi crestini sunt numai cu numele. Prea multi!"
In urma cu peste o jumatate de veac, Mihnea Voda, ramas in istorie cu supranumele de "cel rau", strapungea, alaturi de cativa viteji calari, salbaticia din Muntii Bucegi, pana la Pestera Ialomitei. Acolo sus, aproape de culmi, la peste 1600 de metri inaltime, a intemeiat un schit din barne de brad, unde s-au asezat mai apoi o mana de calugari batrani, istoviti de pustnicia din pesterile de piatra. Dar la fel cum ceata ascunde muntele cateodata, istoria schitului din Bucegi a fost, si ea, invaluita vreme de 250 de ani, intr-un abur nepatruns, de mister. Abia din secolul 18 au inceput sa apara dovezi ale existentei lacasului, despre care s-a crezut multa vreme ca e doar un basm. Numai drumurile care leaga si astazi manastirea de lume, inguste, accidentate si rasucite pe dupa stanci, par sa fi ramas aceleasi de altadata, dovedind ca sihastria a existat cu adevarat. Biserica si micile chilii au ars de doua ori, tot de atatea ori fiind ridicate la loc. Blestemul focului a urmarit mereu schitul, ultima data lovindu-l in anul 1961, cand doar chiliile au scapat de prapad. Arsa pana la temelii, biserica a fost reconstruita abia de actualul staret al manastirii, parintele MAXIM BADOIU, cu hramul Sfintilor Petru si Pavel. Si ca sa nu-i fie urat singura, harnicul si inteleptul parinte a mai inaltat inca o bisericuta de lemn si un corp de chilii, asezate mai langa drum si cu fata la soare, ca sa fie zarite mai bine de crestini si de Dumnezeu.
"Randuiala manastireasca si
rugaciunea dau putere acestui loc"
- Parinte Maxim, sunteti staret in varf de munte, la o manastire ridicata de niste sihastri batrani. Peste drum de usa chiliei sunt piscurile Bucegilor. Nu va e urat asa de departe de lume, in pust
