Saptamina trecuta, spre satisfactia abia ascunsa a unor comentatori economici, leul si-a dat drumul la vale. Scaderea valorii acestuia pe pietele financiare este pusa, de aceiasi comentatori, pe seama dezamagirii investitorilor produse de performantele sub asteptari inregistrate in economia romaneasca. Explicatia sumara ar fi ca jucatorii de pe pietele de capital au inceput sa-si stringa investitiile, sa le schimbe din lei in valuta si sa le directioneze catre alte oportunitati, bineinteles mai atragatoare. De aici provine "setea de euro" pe piata, iar cind cererea este mare, oferta se adapteaza - in acest caz scumpind moneda europeana. Efectele acestei devalorizari asupra populatiei n-ar trebui sa surprinda pe nimeni, in ciuda ingrijorarii afisate pe fetele celor chemati sa comenteze "prabusirea" leului. Din 1990 incoace, preturile in Romania nu au facut altceva decit sa creasca. Toate motivele posibile au stat la baza scumpirilor. Chiar daca euro s-a apreciat pina la un dolar si jumatate, un zvicnet al monedei americane putea sa impinga leul in jos. Si invers, un reviriment al euro pe fondul unei scaderi a dolarului avea acelasi efect asupra leului. Cind s-au scumpit resursele energetice (petrol, gaze, curent electric), celelalte preturi au luat-o si ele razna. Conditiile meteo, cum ar fi seceta de asta-vara, produc si ele scumpiri. Acum, cind leul a inceput sa dea inapoi comparativ cu euro, dupa ce s-a apreciat pe parcursul a mai bine de doi ani, situatia nu se va schimba prea mult. Evident, exista si situatii in care scumpirile se vor resimti mai puternic - atunci cind veniturile (salariile) sint calculate in lei, iar platile (facturi, rate etc.) sint in euro. Insa este foarte putin probabil ca valoarea leului sa scada atit de brusc, astfel incit sa produca incapacitati de plata. Spre exemplu, o rata de 500 de euro va fi cu 10 lei mai scumpa astazi decit cu o lun