Mi-au placut rezultatele alegerilor de duminica. In ciuda analistilor care si-au strigat in cor „analizele“ paradoxale: PD de fapt n-ar fi cistigat, prea putina lume ar fi fost la vot, Basescu ar fi fost umilit de popor.
Dupa anuntarea rezultatelor, m-am luminat. Oamenii au votat foarte putin influentati de trompetele difuzate de televizoare. Si-au vazut de treaba, au ignorat intr-o masura suficienta gargarele lui Vadim, hahaielile lui Becali sau sulemeneala listasilor. Ma ofenseaza materialele despre ignoranta suprema a votantilor. Mi se par jignitoare mai ales ca, daca am face un sondaj in rindul jurnalistilor insisi, nu stiu citi au votat stiind exact ce fac. Dar nu ar fi prima oara cind presa isi umileste propriul public cu voci atotstiutoare. Votul e si o pornire viscerala. Impulsul „votez cu aia cu care mi-a fost bine“ nu e nici rau, nici bun, dar sigur e onest. Oamenii nu se uita la liste, se uita in trecut si aleg perioada cea mai buna. Se mai uita apoi la activitatea publica, atit cit e ea, si voteaza in consecinta. Dar faptul ca s-a aratat atit de putin influentabil m-a incintat. Punctele de audienta nu se transforma in voturi decit in mintile imbolnavite de putere. Rezultatul obtinut de Partidul Conservator mi s-a parut poate cel mai mare cistig. Au fost pedepsiti politicienii care privesc votantii ca pe turme de oi.
Nu ii inteleg bosumflarea lui Basescu sau a PD, nici fericirea timpa a PSD, care putea obtine mult mai mult daca nu avea Geoana atita chef de vorba in ultimul an. Apropo de marele insucces al lui Basescu, am asa vaga impresie ca, fara referendum, prezenta la vot ar fi fost mult mai mica. Procentele sint in media europeana, nu a fost un absenteism care sa cutremure Europa.
Voturile s-au impartit intre trei partide mari. A fost surprinzator procentul obtinut de PNL. Asta mai ales dupa „caltabosi“ si alte scandalu
