Trăiesc cu 800 de lei pe lună şi locuiesc intr-un cămin fără apă caldă şi căldură. Pentru ei, "acasă" este o cameră căt o cutie de chibrituri, ce nu măsoară mai mult de nouă metri pătraţi. Ei sunt cei care răspund de vieţile noastre, actualii medici rezidenţi. După 11 ani de şcoală primesc un salariu ruşinos şi promisiunea de o viaţă mai bună trecută prin purgatoriul anilor de rezidenţiat.
O vorbă din popor spune că "Omul cu meserie nu moare de foame", insă in cazul medicilor rezidenţi această maximă e departe de realitate. După şase ani de facultate şi examene dintre cele mai grele, pentru un student la medicină urmează alţi cinci, de rezidenţiat, timp in care trăieşte in condiţii mizere, cu opt milioane de lei vechi pe lună.
Proba de foc... Aşa poate fi numită această perioadă fără de care nu poţi ajunge medic specialist, rezidenţiatul reprezentănd un stadiu al educaţiei medicale postuniversitare. Statutul de medic specialist se obţine numai după absolvirea rezidenţiatului, după care tănărul medic porneşte in căutarea unui loc de muncă prin spitale sau clinici particulare. Mulţi dintre aceştia sunt nevoiţi să trăiască după facultate o bună bucată de timp in cămine de nefamilişti, in condiţii ce nu fac deloc cinste unui medic.
SÃ...RÃ...CIE. Zilele trecute le-am făcut o vizită "acasă", la Căminul din curtea Spitalului Clinic Fundeni. I-am găsit printre găleţi cu var, muncitori, paturi vechi scoase in curte şi cursuri de medicină. Erau in renovare. "După cum vedeţi, suntem in curăţenie. Este un adevărat calvar. Nu avem apă caldă, iar pănă ieri nu aveam căldură şi nici electricitate. Se schimbă punctul termic, ceea ce e de lăudat, insă nu avem decăt o singură intrebare: de ce acum cănd afară sunt doar căteva grade? De ce nu au instalat centrala in vară cănd nu aveam nevoie de căldură? Aşa se fac lucrurile in Romănia, f
