Dupa ce a contribuit substantial la succesul ei, regizorul bosniac Emir Kusturica i-a lasat cinematografiei balcanice o mostenire grea. La festivalul de film european din Skopje, nu puţini cineasti din regiune se lamentau ca producatorii vestici ii obliga sa se conformeze unei paradigme de un „exotism” imediat recognoscibil. Care sunt elementele definitorii ale acestei paradigme? Povesti tragicomice, cu sex si violenta, infierarea comunismului – sau, mai nou, a razboiului – si… tigani fericiti, care cânta, danseaza si chefuiesc fara oprire. Modelul Kusturica nu prea mai prinde azi la critici, dar se bucura inca de succes la public, chiar si in afara Balcanilor. Un bun exemplu este mediocrul Roming de Jiri Vejdelek (coproductie Cehia-România), care a strâns peste 200.000 de spectatori in tara de bastina a lui Forman si Menzel.
Ce poti sa le vinzi occidentalilor ca sa-i convingi sa renunte la aceasta imagine preconceputa despre cinematografia balcanica? Vecinii nostri ar putea lua ca exemplu oferta noului cinema românesc, proaspata revelatie a festivalurilor de pretutindeni: realism brut, povesti puternice si emotionante, personaje bine construite, actori cu personalitate, inovatii tehnice etc. Avem noroc ca multi nu ne considera balcanici…
Deseori, influentele externe sunt benefice evolutiei. De pilda, intr-o tara (Macedonia) care produce deocamdata doar 2-3 lungmetraje de fictiune pe an, un debut precum Boli li? / Does It Hurt? de Aneta Lesnikovska, care a intrat anul acesta in competitia Festivalului de la Rotterdam, devine o aparitie remarcabila. Subintitulat „Prima Dogma balcanica”, Does It Hurt? este a 73-a productie low-budget care respecta celebrul „decalog” scornit in 1995 de danezii Lars von Trier si Thomas Vinterberg. Desi originalitatea sa poate fi lesne contestata, este un film antibalcanic, ale carui personaje ar fi putut fi alese di
