In loc sa creasca participarea la urne, referendumul prezidential mai mult a scazut-o. Efectul pervers al campaniei pentru scrutinul uninominal a transformat o victorie anuntata intr-un esec greu de gestionat. Confuzat de virulenta mesajului, publicul a preferat sa se retraga, iar teza boicotului mediatic a mobilizat doar electoratul radial sau captiv, nu si pe ceilalti. Or, presedintele sconta pe o prezenta apropiata de cea din 19 mai. si, daca referendumul a complicat viata politica romaneasca, nici europenele nu au mai putut clarifica ceva. Dupa 25 noiembrie UDMR supravietuieste, iar coalitia antiprezidentiala nu a fost basculata. Asa ca, pe oricare din cele doua fronturi electorale, rezultatul, dincolo de aparente, este slab. Euforia din seara zilei de 19 mai a fost urmata de incoerenta din seara zilei de 25 noiembrie. si, o data in plus, dezacordul dintre societate si politica a prevalat.
Obiectivul afisat al referendumului, curatenia politica, nu a trezit intr-atat latentul antipartidism al romanilor incat electoratul sa realizeze macar o minirevolutie la urne. Din contra, unele partide interesate de o rata de prezenta cat mai scazuta la vot au rasuflat usurate. Astfel, PLD a devenit principalul beneficiar al europenelor din 25 noiembrie. In rest, pragul de 5% s-a dovedit, iata, greu de trecut. Paradoxul acestui dublu scrutin consta tocmai in faptul ca lista proportionala, atat de criticata de presedinte, este cel putin la fel de selectiva ca si sistemul majoritar. Prea ocupati sa demonstreze ca sistemul majoritar e perfect, adeptii acestuia sunt contrazisi chiar de alegerile europene. Caci sistemul proportional e obligatoriu in toate cele 27 de state membre ale UE, inclusiv in Franta si Marea Britanie. si asta pentru ca in Parlamentul European sunt reprezentate grupurile de opinie europene in toata diversitatea lor, iar nu majoritatile fabricate prin sist
