Avand in vedere ca pana in 2030, consumul UE de titei se va reduce, iar cel de gaze va spori cu minim 150 miliarde metri cubi pe an, dependenta energetica de Rusia apare ca tema serioasa de analiza pentru europeni. Chiar intr-atat de mare sa fie aceasta dependenta, se intreaba cotidianul Vedomosti, intr-un comentariu semnat de Vladislav Inozemtev, directorul Centrului de studiere a societatii postindustriale, editorul si redactorul sef al revistei Svobodnaia misli (Gandind liber).
EU importa mai multe resurse energetice decat SUA, China si India luate la un loc.
Ceva fatal? In epoca globalizarii nimic nu mai este neobisnuit. Cota de import a resurselor energetice a depasit in UE nivelul de 50%, dar in Japonia acest indicator se mentine de mult la nivelul de 82-83%. Aceasta situatie deranjeaza cu ceva Europa? Mai degraba invers, deficitul de resurse conduce la o atitudine grijulie fata de ele. De aceea volumul energetic in PIB-ul UE este de 9,7 ori mai mic decat in Rusia.
Care este, in acest caz, sursa nervozitatii din „dialogul energetic”? Sa fie politica interna promovata de Kremlin, or perspectiva Putin forever? Nicidecum, afirma autorul: recentul forum european de la Berlin, organizat de concernul BMW a ajuns la concluzia ca nu astea sunt cauzele reale. Dar europenii nu pot intelege de ce Rusia reactiona atat de dureros la tentativele lor de a-si diversifica sursele de import.
De ce considera Nabucco si conducta Transcaspica proiecte concurente la gazoductul nord-european, desi, nici chiar aceste conducte luate la un loc nu vor putea acoperi cererea tot mai mare de gaze a UE. De ce se compara cu Norvegia revendicand dreptul ei de a participa la companii europene, daca nu are de gand sa-si asume obligatiuni similare celor la care s-a angajat Norvegia (respectarea tututor normelor de drept si a regulilor UE).
@N_P
