Abia mijise secolul al XIX-lea când drogheriile au înflorit. Chiar dacă nu existau multe spitale, necesitatea farmaciştilor, numiţi pe atunci „spiţeri“, se făcuse deja simţită. Afacerea a fost fructificată de „spiţeri“ licenţiaţi veniţi din Europa Centrală, până când şcoala românească de medicină, creată de Carol Davila, a echilibrat treptat decalajul în favoarea farmaciştilor români. Una dintre cele mai vechi farmacii din Bucureşti a fos

Abia mijise secolul al XIX-lea când drogheriile au înflorit. Chiar dacă nu existau multe spitale, necesitatea farmaciştilor, numiţi pe atunci „spiţeri“, se făcuse deja simţită. Afacerea a fost fructificată de „spiţeri“ licenţiaţi veniţi din Europa Centrală, până când şcoala românească de medicină, creată de Carol Davila, a echilibrat treptat decalajul în favoarea farmaciştilor români.

Una dintre cele mai vechi farmacii din Bucureşti a fost fără îndoială „La Salvator“, fondată în 1813, care aproviziona în trecut curtea domnească. „La Salvator“ a trecut de la un proprietar la altul, din 1888 fiind deţinută de S. Pascal, care a condus-o până în 1903. Apoi a intrat în proprietatea tânărului farmacist Constantin Chihănescu, fost medic internist de spital, care a mutat localul pe Calea Victoriei. Era una dintre cele mai renumite farmacii din Bucureşti.

Treptat, mulţi români s-au specializat în domeniul farmaceutic, mai întâi în ţară şi apoi cu licenţe şi doctorate la Paris, Viena sau Berlin. Abia apoi puteau deschide o farmacie în ţară. Chiar şi vestitul medic legist dr. Mina Minovici s-a specializat mai întâi în farmacie, fiind unul dintre primii elevi ai şcolii româneşti de medicină create de Davila la mijlocul secolului al XIX-lea. Mina Minovici a făcut practică şi apoi a lucrat ani buni la farmacia lui Petzalis din Brăila, căsătorindu-se cu fata acestuia