Companiile de armament se întrec în strategii de convingere a autorităţilor şi politicienilor români. Miza: contractul pentru avioanele de luptă ale Armatei, afacere care va costa cel puţin 350 de euro per contribuabil. Cu un puternic „spate“ politic şi cifre de afaceri anuale de miliarde sau chiar zeci de miliarde de dolari, companiile de armament şi-au înteţit lobby-ul pe lângă autorităţile române. Jucătorii trag tare să obţină un contract de cel puţin
Companiile de armament se întrec în strategii de convingere a autorităţilor şi politicienilor români. Miza: contractul pentru avioanele de luptă ale Armatei, afacere care va costa cel puţin 350 de euro per contribuabil.
Cu un puternic „spate“ politic şi cifre de afaceri anuale de miliarde sau chiar zeci de miliarde de dolari, companiile de armament şi-au înteţit lobby-ul pe lângă autorităţile române. Jucătorii trag tare să obţină un contract de cel puţin 3,5 miliarde de euro, cât se spune că valorează avioanele de luptă pe care le va cumpăra Armata Română.
Conform MApN, cinci tipuri de avioane se potrivesc cerinţelor aviaţiei: JAS 39 Gripen (produs de Saab), F-16 (Lockheed Martin), FA-18 (Boeing), Rafale (Dassault Aviation) şi Eurofighter (cooperare europeană). Documentarea a fost extinsă şi asupra programului F-35 Joint Strike Fighter, dezvoltat la Lockheed Martin de companii din nouă ţări.
Dacă americanii de la Lockheed Martin mizează foarte mult pe amicii politici pe care îi are SUA la Bucureşti, alţi competitori, precum suedezii de la Gripen ori Eurofighter, mizează pe presiunea publică pe care o poate crea presa. La rândul lor, în speranţa că vor deveni subcontractori, foarte secretoşii israelieni de la Elbit Systems au angajat un fost ministru român, Constantin Dudu Ionescu, cu expertiză şi contacte puternic
