Pentru explicarea "căderii" leului au fost menţionate creşterea fulgurantă a deficitelor externe, deteriorarea structurii finanţării acestora, competitivitatea redusă a producţiei interne şi nu in cele din urmă, condiţii internaţionale tot mai rele. Sunt puţini cei care au reliefat insă contextul structural al deprecierii puternice: liberalizarea contului de capital intr-o economie cu vulnerabilităţi şi cu o dezinflaţie pornită tărziu.

Pentru explicarea "căderii" leului au fost menţionate creşterea fulgurantă a deficitelor externe, deteriorarea structurii finanţării acestora, competitivitatea redusă a producţiei interne şi nu in cele din urmă, condiţii internaţionale tot mai rele. Sunt puţini cei care au reliefat insă contextul structural al deprecierii puternice: liberalizarea contului de capital intr-o economie cu vulnerabilităţi şi cu o dezinflaţie pornită tărziu.

In Romănia expansiunea creditului bancar a fost explozivă in anii recenţi - in termeni reali de 20-30% anual. Nu execuţia bugetului public a generat starea actuală din conturile externe şi fragilitatea leului din ultima perioadă de timp. An de an, creditul către sectorul privat a insemnat peste 80%-90% din deficitul de cont curent. Intrebarea este: de ce băncile s-au angajat in acest torent de finanţare a cererii de consum şi, uneori, de investiţii. Alături de bilanţuri ce arată bine, bancherii amintesc de sisteme de prudenţialitate interne, de o evoluţie "normală" a creditului intr-o economie emergentă, care a devenit membru al UE. Sunt argumente de luat in seamă, dar ele trebuie juxtapuse altora; am in vedere creşteri salariale in ultimii ani care au fost considerabil peste dinamica productivităţii şi, mai ales, inrăutăţirea condiţiilor pe pieţele financiare (de credit) internaţionale. Necazul este că operatorii mari din piaţă (băncile) au repere individuale de eval