Michel Deguy pare sa anunte catastrofa antropologica pe care o implica societatea de consum, cu tehnicitatea si reflexul ei narcisist. Situatia poeticului, a logosului - ca dispozitiv generic pentru intellectio - este privita drept revelator al acestui proces: o deplasare a statutului intelectualului de la activ la pasiv (asociat neputintei), o explozie a anacronismelor si a omonimiilor, care, impreuna, fac sistem; asadar, reductia (ad nauseam) la bunuri materiale si contabile. In spatele formelor de pesimism pe care le declina filosofia critica a lui Michel Deguy, se afla mereu nelinistea unui ganditor pentru care "individul democratic" nu mai duce cu sine revolutii, utopii, culmi societale, dar risca la tot pasul sa fie anulat in fiinta si sensul sau cel mai profund. Este nelinistea unei constiinte vii. (Luiza Palanciuc si Mihai Sora) Impar Ba nu, Citati! Este, oare, om pe lume mai cultivat decat Citati? Acest cititor nemaipomenit, minunat povestitor, raspunde ziaristului cu prilejul aparitiei, in Franta, a luminii noptii: "Nu cred ca anul 2000, ori cultura de masa, ori tehnica vor conduce la disparitia literaturii. Nu cred ca trebuie sa avem indoieli in privinta literaturii, ba chiar cred ca nici nu putem avea indoieli. Precum zeii, se mai odihneste si ea. Dar zeii nu mor niciodata. Iar literatura este dupa chipul si asemanarea lor". Ba nu, Citati! Zeii mor si ei... Zeii au murit, chiar daca nu inca pentru doua treimi din omenire; si chiar daca o mai tulbura inca pe cea dintai; si se reintorc "pentru totdeauna" sub modul cultural; de pilda, in cartofii prajiti de la Mc Donald’s. Puteti sa visati in continuare... Dati-mi voie sa mai citez: "Daca nu facem din moartea zeilor o mare renuntare si o izbanda vesnica asupra noastra, vom avea de platit aceasta pierdere" (Nietzsche). Iar noi tocmai platim. Citati recidiveaza: "Dezbaterile despre sfarsitul literaturii sunt d