Au fost unii, indeosebi oficiali de la Bucuresti sau analisti legati de cercurile guvernamentale, care s-au repezit sa interpreteze inversarea de tendinta a inflatiei, precum si darea inapoi a leului dupa o indelungata cursa de apreciere - care, ca prime semne, s-ar putea sa inaugureze o perioada deloc fasta pentru economia din Romania - ca o consecinta a turbulentelor produse pe pietele financiare internationale de criza unuia dintre segmentele imobiliare din SUA. Vezi Doamne, la noi totul ar merge bine, poate chiar ar "dudui" in continuare, dar a venit aceasta criza din mediul international si ne-a afectat. O aiureala mai mare nici ca se putea formula! Nu ca turbulentele internationale nu ar afecta Romania - este normal s-o faca in masura in care tara nu mai este izolata precum in trecut, ci se afla angrenata in circuitele financiare internationale -, dar, din pacate, economia din Romania are suficiente disfunctii si dezechilibre care s-o instabilizeze pentru a se pune schimbarile de tendinta de pe pietele monetara si valutara pe seama turbulentelor venind din afara, si nu pe seama propriilor avataruri. Un caz clasic de a vedea mai degraba paiul din ochiul altuia decat barna din ochiul tau! Daca leul s-ar devaloriza si n-ar avea de fapt de ce sau inflatia ar reveni si, tot asa, n-ar avea de ce, atunci teza cu raul care vine din afara ar tine, dar, slava Domnului, aprecierea leului de pana de curand era cu totul artificiala, in contradictie cu conditiile fundamentale din economie (atat castiguri mai slabe de productivitate, cat si dezmatul din conturile externe), iar dezinflatia se tinea din putin, indeosebi cu aprecierea artificiala a leului si cu alte expediente monetare, si nu izvora cumva din strafundurile restructurate ale economiei. Asa ca incercarea de a responsabiliza paiul din ochiul altuia, si nu barna din ochiul propriu miroase chiar a diversiune. Pentru