România nu poate întoarce timpul înapoi pentru a evita acumularea de averi în moduri nelegitime. Dincolo de voyeurism sau patimi cu iz socialist despre îmbogăţirea pe spinarea omului de rând, este puţin probabil ca Topul 300 al acestui an să stârnească noi discuţii. Sunt însă multe teme de discuţie legate de Top 300, care merită abordate cu atenţie. Între altele, clasamentul oferă indicii asupra evoluţiei de până acum a economiei, dar şi în viitor. Mai mult

România nu poate întoarce timpul înapoi pentru a evita acumularea de averi în moduri nelegitime.

Dincolo de voyeurism sau patimi cu iz socialist despre îmbogăţirea pe spinarea omului de rând, este puţin probabil ca Topul 300 al acestui an să stârnească noi discuţii. Sunt însă multe teme de discuţie legate de Top 300, care merită abordate cu atenţie. Între altele, clasamentul oferă indicii asupra evoluţiei de până acum a economiei, dar şi în viitor.

Mai mult decât politicile guvernamentale sau alţi factori, cei mai bogaţi români sunt importanţi pentru România şi economia ei în primul rând pentru că ei şi averile lor au capacitatea de a fi motorul dezvoltării de noi idei, companii şi tendinţe. Dincolo de „tunuri“, măcar câteva averi din Top 300 au fost făcute prin identificarea unor oportunităţi şi pieţe înaintea altora, prin decizii curajoase.

Într-o mare măsură, oamenii din Top 300 şi-ar permite să se retragă din afaceri şi să stea cu burta la soare. Mulţi au acumulat averi suficiente pentru a asigura deja un viitor fără griji chiar copiilor şi nepoţilor. Ce-i mână totuşi, pe aceşti oameni să meargă mai departe, să se dezvolte, să-şi multiplice averea? Cine va prelua ştafeta atunci când ei se vor opri? Ce va rămâne din averile lor după ce nu vor mai fi vile, iahturi sau avioane de cumpărat sau după ce copiii vo