Georgia e o tara de cealalta parte a Marii Negre, a carei frontiera directa cu Europa e chiar marea. Iar Europa, cu care se învecineaza, suntem chiar noi, începand cu 1 ianuarie 2007. Numai atat si ar fi destul ca sa ne pese de soarta Georgiei. Dar e mai mult la mijloc. Georgia e o mica democratie în devenire, proamericana si proeuropeana, cu doua regiuni separatiste sprijinite de Rusia. "Revolutia trandafirilor" din Georgia, în 2003, a deschis drumul celei "portocalii" din Kiev din 2004. Tara e traversata de conducte care aduc gazul din regiunea Caspica înca din secolul XIX, cand antreprenorii se numeau Rothschild si Alfred Nobel, iar teava era de lemn. Banca Mondiala a declarat Georgia în 2006 tara care a facut cel mai mare progres din lume, atat la capitolul dezvoltare, cat si la calitatea guvernarii. Declararea starii de urgenta pe 5 noiembrie, ca raspuns la o demonstratie pasnica, pune totul sub semnul îndoielii. Ca si Balcanii, Caucazul e un nume de rau augur. Esti în Caucaz, ca si în Balcani, numai daca îti merge prost. Tarile care se emancipeaza din asemenea regiuni lasa numele în urma celor care nu reusesc. Din Balcani au evadat pe rand Grecia, Bulgaria, Slovenia, Croatia. Din Caucaz nu a scapat înca nimeni. 30 octombrie 2007, Ganmukhuri, Abhazia Imaginea camerei bate din mersul masinii peste stepa arida si o poarta de sarma. Doi oameni în uniforme vag militare se învartesc în jurul ei. Transportorul militar opreste si camera aluneca la discutia dintre un paznic si nou veniti. Paznicul îsi aprinde o tigara, fara a se grabi sa deschida poarta. Lucreaza pentru politia georgiana si nu e clar ca aceste trupe rusesti care fac parte din unitatea CSI de mentinere a pacii au juridisctie în tabara de copii refugiati pe care o pazeste el. Nu a fost prevenit de aceasta patrula si îsi exprima îndoiala. Unul dintre soldatii rusi nou veniti îl scutura de umar. Omul scapa