Aratand Uniunii Europene – ca de altfel si Statelor Unite in ultimul timp – ca nu prea se joaca, Rusia a replicat dur initiativei Bruxellesului de a pune anumite oprelisti expansiunii companiilor de stat rusesti in sistemele energetice vest-europene. La o analiza atenta, pozitia Bruxellesului intr-un fel chiar invita la o replica taioasa, pentru ca nu era de fapt argumentata cu principii solide, ci recurgea mai mult la proceduri si deci la decizii politice. In fata expansiunii rusesti, mai-marii Uniunii Europene nu sunt totusi gata sa renunte la principiile pietei libere si globalizarii, avand nevoie de acestea pentru promovarea propriei expansiuni pe pietele externe, inclusiv pentru a accede la exploatarea resurselor energetice rusesti, dar ar vrea sa gaseasca niste chichite in numele carora sa limiteze, daca nu chiar sa opreasca, patrunderea companiilor rusesti in propriile distributii energetice pe care le considera de importanta strategica. Evident, insa, este greu de a trage "hais" cu principiile si "cea" in practica.
Potrivit Comisiei de la Bruxelles, preluarile in sistemele energetice din interiorul Uniunii Europene din partea unor companii din afara acesteia ar urma sa fie aprobate la Bruxelles pe criterii nu tocmai clare. Din cate se intelege, aprobarea ar urma sa fie data daca din partea tarilor de unde vin incercarile de preluare exista o aceeasi deschidere. Cu alte cuvinte, pe exemplul Rusiei, daca aceasta deschide acces pentru companiile vest-europene la exploatarea resurselor de hidrocarburi si daca Rusia da garantii de aprovizionare continua!
Rusia, ce s-a vazut direct vizata, a calificat ca nedreapta pozitia adoptata la Bruxelles si bineinteles a taxat-o ca fiind contrara principiilor pietei libere si globalizarii, oficial promovate la Bruxelles. Or, Rusia tocmai de aceste principii vrea sa se foloseasca pentru patrunderea companiilor sale i
