Surprizele mentionate de Andreea Pora ca fiind "darul" primelor alegeri europarlamentare derulate in Romania erau trei: "procentul de 8% obtinut de PLD, prabusirea partidelor extremiste sub pragul de 5% si voturile acordate episcopului Tökes". Lor li s-ar putea adauga, fireste, si altele (de pilda, incadrarea – pentru multi neasteptata – a Romaniei in reactivitatea electorala de tip european, altfel spus, alergarea in pluton, alaturi de alte tari integrate mai demult in UE, sau, la antipod, contrastul dintre euroentuziasmul romanesc generic mereu reconfirmat si interesul moderat pentru primele europarlamentare). Dar, dincolo de rezultatele propriu-zise, intoarse deja de comentatori pe fata si pe dos, raman destule implicatii care merita atentie.

Stagnarea PNL – cu 13,44% – si validarea in Parlamentul European a PLD – cu 7,78% – indica faptul ca, in timp ce liberalii de stil vechi stau pe loc, fostii lor disidenti incep sa acrediteze cu un anume succes o alta formula de liberalism. Indiferent daca aceasta s-ar numi "basesciana" sau ar fi perceputa ca una mai flexibila, mai toleranta cu ereziile, mai "populara" (in sensul unei apropieri de PD), acest succes trebuie pus, probabil, nu doar pe seama charismei stolojeniene, ci si a stilului abordarii problemelor guvernarii: critic si pe fata. Intr-adevar, pentru multa lume, ideea liberala se confunda cu dreptul la libera exprimare nesanctionata, drept care a parut alterat o data cu expulzarea din PNL a actualilor "peledisti". O analiza lucida, oricat de neconvenabila, ar trebui sa ii determine pe vechii liberali sa adopte corectii vizibile in cel mai scurt timp tocmai in directia evidentierii flexibilitatii lor interne. Nu este insa deloc sigur ca formula discursiva a lui Puiu Hasotti, Crin Antonescu sau Ludovic Orban, specializata pe abordari corozive, mai poate fi readusa in matca rezonabilitatii si amen