Am o pasiune: joc tenis de camp. Amicul cu care joc a lucrat intr-o mare banca romaneasca, ca sef al Arbitrajului, adica seful baietilor alora destepti care fac in fiecare zi tranzactii cu lei si cu diverse valute pentru a aduce castiguri bancii si clientilor acesteia. Cred ca a vandut cateva sute de milioane de euro si miliarde de lei. Stie piata pe dinafara si e cu adevarat specialist in materie de cursuri de schimb. De curand, a plecat din banca, si-a facut o firma de consultanta si plaseaza banii lui si ai investitorilor cu care lucreaza.
Nu face plasamente doar pe piata monetara, ci oriunde gaseste o "oportunitate". Invariabil, inainte sa incepem sa jucam pe puncte, ne incalzim dupa modelul jucatorilor profesionisti. Ne asezam, fiecare in terenul lui, la linia careului de serviciu si, timp de 10-15 minute, schimbam mingi usoare. Dreapta, rever, vole, in plasa, strangem mingile si, din nou, usor, mangaiem mingile cu grija pentru a ne incalzi incheieturile.
Invariabil, in tot acest timp, discutam despre ce s-a mai intamplat in economie. E clar ca ultimele intalniri au fost prefatate de schimburi de idei pe tema: ca fac leul si euro? Repet, omul este un meserias in domeniu. Unul dintre cei mai tari din tara.
Dreapta. Rever. "Ba, e nasoala treaba cu leul. M-am uitat inainte sa vin incoace pe piata de la Londra si euro creste in continuare. Sa vezi ce cotatie o sa afiseze maine BNR-ul", spunea amicul meu, cu cateva zile in urma. (Tot inaintea unui meci de tenis, pe la mijlocul lunii in curs, prognozase o devalorizare importanta a leului. Atunci, m-am aratat neincrezator, dar de data aceasta mi-am adus aminte ca avusese dreptate. Leul scazuse chiar ceva mai mult decat pronosticase amicul meu.)
"Ai avut dreptate. Leul s-a dus chiar mai jos decat ai spus tu acum trei zile", ii replic eu, mai mult pentru a-l incita pentru inca
