Virtutile si slabiciunile unei modestii dezinvolte
Domnule Dan Chisu, de ce ati fost atit de succint si modest in speach-ul introductiv, zicind ca „singurul lucru“ pe care-l puteti spune despre DaKINO e ca a ajuns la a 17-a editie?
Pentru ca acest festival, numai cu scurtmetraje in sectiunile competitive, nu poate sa faca mai mult decit face. Exista la noi alte festivaluri – TIFF-ul de la Cluj si IIFF Anonimul de la Sfintu Gheorghe-Delta – care includ in competitie si lungmetraje si au, astfel, alte posibilitati de evolutie si afirmare.
Ele pot deveni, in citiva ani, mari evenimente est-europene. Noi, mai mari decit sintem n-avem cum sa devenim.
Modestia dumneavoastra e insa foarte ambitioasa si dezinvolta: folositi in afise si pretutindeni, in titulatura oficiala, articolul hotarit: „DaKINO – Festivalul International de Film al Bucurestiului“.
In acest moment, e singurul eveniment de gen peren in Bucuresti. Mai exista doua festivaluri, recent aparute, dar si noi, la DaKINO, abia pe la editia a 10-a ne-am confirmat drept ce sintem. In editiile initiale si mult timp dupa, nu ne intitulam atit de hotarit „Festivalul Bucurestiului“.
Detineti o Diploma de merit pe care v-am inminat-o acum vreo cinci ani, din partea unui juriu al criticii, pentru calitatea de precursor mereu activ al initiativelor private de resort. Asa ca-mi permit sa observ critic si cordial ca cele doua festivaluri la care va referiti... sint patru. Si ca intr-un fel anume apar doua improvizatii anuale de primavara, care-si pun si ele Bucurestiul in titulatura – cu scandaluri in presa, cu cele doua orfeline bine stiute ale diletantismului veleitar, pe cit de trist pe atit de uluitor, fiindca cele doua doamne obtin constant finantari de la CNC, ca majoritatea finantarilor publice consumate pentru esecuri previzibile, filmele-catastrofe-anuntate; asta pe
