Seria de dezbateri privind politica si diplomatia romaneasca in relatia cu URSS/Federatia Rusa continua cu opiniile lui Eugen Mihaescu, vicepresedinte al Comisiei senatoriale de politica externa din Parlamentul Romaniei.

El s-a dovedit in ultimul timp un critic acerb al intarzierilor privind reforma institutionala a Ministerului de Externe, dar si al mentinerii cadrelor fostului regim sau obediente serviciilor secrete. Perioada de dupa 1990 este tratata fara menajamente, calificata drept o succesiune de erori de viziune diplomatica ce trebuie grabnic remediate.

» Cum calificati diplomatia romaneasca fata de URSS/Rusia in cele trei etape specifice ale ei: 1945-1964, 1964-1989, 1990-2007, prin argumentele concrete ale actiunilor diplomatice?

— In ciuda pozitiei geografice de exceptie, politicienii Romaniei au uitat, de ceva timp, sa speculeze importanta strategica a asezarii geografice a tarii si prefera sa o vanda beligerantului care ofera mai mult, servind astfel interesele particulare ale unuia sau altuia dintre vremelnicii conducatori. Nu de astazi, strategia de politica externa a Romaniei este "sublima, dar lipseste cu desavarsire", in ciuda "documentelor" elaborate de Ministerul Afacerilor Externe. Relatiile noastre cu Rusia sunt cel mai elocvent exemplu pentru ceea ce inseamna diplomatia damboviteana. Uitate sunt vremurile in care Dimitrie Cantemir era sfatuitorul tarului Petru cel Mare. De atunci, Romania nu a facut decat sa-si cultive complexul in fata imperiului de la Rasarit, iar de la cel de la doilea razboi mondial incoace situatia chiar s-a inrautatit.

Dupa 1945, s-a instaurat, practic, o relatie de vasalitate, umilinta impusa nu din afara, ci liber acceptata de politicienii vremii. Dupa ce s-au debarasat de politicienii regimului "democrat", comunistii au adus la Externe, in camioane, muncitori pentru a-i transforma i