Evolutia Bucurestiului ca principal centru economic al Romaniei, respectiv polul migratiei fortei de munca din provincie aflata in cautarea unor salarii sau oportunitati nu s-a facut fara sacrificii. Unul dintre efectele aglomerarii Capitalei este randame
Acum 47 de ani urbanistul americanul Kevin Andrew Lynch tiparea cartea "Imaginea Orasului", in urma unui studiu de cinci ani desfasurat in trei mari orase americane, prin care incerca sa dovedeasca importanta peisajului urban, a confortului urban, in viata de zi cu zi a cetatenilor.
Una dintre concluzii a fost ca randamentul angajatilor care sunt nevoiti sa traverseze zone neplacute ale orasului pot inregistra o scadere de pana la 60% a randamentului la locul de munca. Un rezultat interesant a fost si cel conform caruia impactul lipsei de confort urban se resimte in cadrul tuturor meseriilor practicate, de la cei implicati in mediul universitar la muncitorii de rand.
"Oamenii de afaceri americani de atunci, in special din New York, desi nu au parut sa tina cont de aceast studiu, au inceput un amplu proces de infrumusetare a zonelor apropiate sediilor lor, a zonelor de birouri. Atunci au aparut marile piete publice si piesele de mobilier urban impresionante", spune Sandu Alexandru, decanul Facultatii de urbanism din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti.
Studiul lui Lynch a fost baza de plecare a unei campanii masive de dezvoltare a spatiilor publice, dar si a cartierelor rezidentiale care continua si astazi.
Dezvoltarea cantitativa a Bucurestiului, extinderea lui, atat pe orizontala, cat si pe verticala, a provocat insa un dezechilibru puternic pe partea de calitate.
Administratia locala a trebuit astfel sa faca fata unui val puternic de noi constructii si sa supravegheze cresterea organica a orasului. Daca pana in 1989 problema planif
