- Istoric - nr. 235 / 30 Noiembrie, 2007 Venerabilul nostru colaborator, ing. Iuliu Manisor, ne-a adus la redactie "Declaratia generalului Ion Antonescu, conducatorul statului, facuta la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1940". O redam, integral, azi, la 67 de ani de la rostirea ei, nu intamplator tocmai la Alba Iulia, locul fauririi, la 1 Decembrie 1918, a Unirii Transilvaniei, pentru totdeauna, cu Tara-Mama si a Romaniei Mari. Spuneam "nu intamplator", intrucat nu trecusera decat trei luni de la Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, prin care Romania era ciuntita inca o data, de data aceasta in Vest (dupa ce i-au mai fost rapite, miseleste, Basarabia, nordul Bucovinei, Tinutul Hertei, Cadrilaterul si Durustorul), prin ruperea partii de nord a Ardealului, pentru a fi oferita cadou Ungariei fasciste a lui Horthy Miklos. Azi, cand guvernantii romani, orbi si surzi, nu vor sa vada realitatea, nici sa auda declaratiile belicoase ale lui Markó Béla, care vrea "inapoi patria de la 1918", dorind un nou "descalecat", si ale lui György Frunda, europarlamentar, care sustine ca va cere forurilor europene "autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc", este nevoie de un semnal de alarma. Lectia provinciei Kosovo, pe care separatistii albanezi vor s-o rupa, printr-o autonomie teritoriala totala, unilateral declarata, este o realitate. Cine urmeaza? Ardealul? Atentie, deci! Redam aceasta Declaratie pentru actualitatea ei, in momentele tensionate de azi, si pentru sustinerile ei patriotice, in acele momente atat de dramatice ale istoriei noastre pe care unii ar dori-o uitata. Or, cine isi uita istoria merita s-o repete. S-o retraiasca! "Din aceasta cetate a Unirii, a drepturilor noastre vesnice si incercate, ma adresez cu incredere tuturor. Imi indrept gandul plin de nadejdi spre ardeleni, spre ostasi si spre toti romanii. Frati ardeleni! Voi, care v-ati sfasiat sufletul si trupul; Vo