- Diverse - nr. 235 / 30 Noiembrie, 2007 Este instructiv sa aprofundam viata, istoria cuvintelor. Sa luam, de exemplu, cuvantul mir, care are o familie bogata. Mir, plural miruri, untdelemn parfumat si sfintit, intrebuintat in savarsirea unor ritualuri in biserica crestina. Locutiunea adjectivala de mir, care nu apartine clerului, mirean. Preotul care are o parohie este numit si preot de mir, spre deosebire de un preot calugar. Vocabula mir este parte componenta a unor expresii. A lovi (sau a izbi, a trasni) pe cineva la mir, a lovi pe cineva in cap, la frunte (mortal); mai are sensurile: a distruge, a nimici. A-i lua cuiva mirul, a omori. Mirean, mireana, persoana care nu apartine clerului, laic. Pentru o femeie laica este si numirea mireanca. Mirui, verb, a unge pe credinciosi cu mir (pe frunte). A consfinti in functie un domnitor, un cleric etc., ungandu-i fruntea cu mir. Prin generalizare, familiar, a numi intr-o functie (importanta). Tot in stilul familiar: a lovi pe cineva la cap; prin extindere: a omori. Forme de conjugare: miruiesc, miruiesti, miruieste, sa miruiasca etc. variantele: mirui, miruie nu sunt acceptate de norma literara actuala. Miruire, actiunea de a mirui si rezultatul ei. Substantivul se silabiseste: mi-ru-i-re, accentuat pe silaba a treia - i -. Miruiala, faptul de a mirui, miruit, acesta ca substantiv neutru. Ca adjectiv, miruit, care a fost uns cu mir. Miruitor, cuvant rar, preot care miruieste. Un sens invechit al cuvantului mir este acela de lume. Mir este prezent si in substantivul mironosita; mironosite erau purtatoarele de mir, ca nume colectiv: femeile care, in noaptea Invierii, s-au dus sa unga trupul lui Iisus cu balsamuri si carora ingerul le-a vestit invierea. In biserica orientala, Duminica a treia dupa Pasti se numeste a Mironositelor. Prin generalizare, mironosita este numita o femeie cucernica, smerita. Expresia a face pe mir