Incepusem acum cateva saptamani un parcurs prin localurile cu vechime din Bucuresti. M-am oprit tot in zona Universitatii. De data aceasta pe Strada Academiei, la Red Lion. Unii ar numi localul un fel de Irish Pub. Altii i-ar spune pizzerie. Eu stiu oameni care se duc acolo sa bea o bere dupa cursuri. Pe cand altii au un cerc de prieteni cu care doar aici merg sa manance dupa serviciu.

La Red Lion nu te intampina leul decat pe cateva embleme montate pe perete. Si uneori pe tricourile chelnerilor. In schimb te intampina aici atmosfera de pub, asa cum am vazut-o eu, de fiecare data cand am mers acolo.

In sala de la parter sunt cateva mese din lemn de o parte si de alta a culoarului de intrare.

Pe partea dreapta se afla barul, din lemn si el, iar vizavi este scara care te duce la etaj. Acesta din urma este un fel de punte deschisa, situata deasupra meselor de jos. Vederea etajului inca de la usa iti da senzatia de cozy imediat ce ai pasit in incapere.

Ploua afara in seara cu pricina si se anuntau semne acute de iarna. Asa ca inauntru a fost bine prima jumatate de ora. Caldura si mirosul de pizza si paste m-au dezmortit si m-au facut sa uit de frigul de afara. Dupa o vreme, insa, mi s-a parut foarte cald. Se simtea prea tare nevoia unui racoritor sau macar a unei ferestre deschise.

Ne-am asezat la o masa mare de la etaj, undeva intr-un mic separeu in drumul catre baie. Eram veniti in numar mare, asa ca mesele de 4-5 persoane de la parter si din restul etajului nu ne-ar fi fost de ajuns.

Langa noi era montata o boxa, asa ca am fost sceptica initial. Nu-mi vazusem prietenii de ceva vreme si voiam sa "punem tara la cale".

Dar muzica (foarte variata, dar de bun-gust) nu era difuzata la maxim, asa ca ne-am putut continua discutiile in voie. Meniul mi s-a parut concis, la obiect, cu cateva sortimente de mancare si bauturi. Aveam de