In ultimii ani, ba chiar in ultimele decenii, s-a vorbit foarte mult, nu stiu daca si in restul tarii, dar in Iasi cu siguranta, despre faptul ca orasul considerat capitala a Moldovei si, uneori, capitala culturala a Romaniei traieste mai mult din amintiri.
De altfel, chiar si un iesean ajuns ministru al Invatamantului, ma refer, fireste, la domnul Cristian Adomnitei, se posta, nu cu foarte multa vreme in urma, intr-o atitudine eminesciana, proslavind public trecutul cultural al orasului, dar ingrijorandu-se, la fel de public, fata de prezent, pe care il vedea sterp.
Am incercat, in jumatatea de an de cand exista aceasta rubrica, sa-l contrazic nu pe Cristian Adomnitei, caci domnia sa pare ca e destul de greu de contrazis, dar pe cei care sunt ancorati tocmai in acel trecut, mitizandu-l si nedand astfel nici o sansa unei viziuni obiective asupra lucrurilor care se intampla acum in cultura din aceasta parte a tarii. Si pentru ca sunt un iesean calator, adica unul ce poate fi intalnit mai usor in alte zone ale tarii, ba chiar ale Europei, decat in centrul orasului in care locuieste, n-am scris de prea multe ori despre evenimente culturale, intrucat, trebuie sa recunosc, pe acestea de obicei le ratam.
Am scris, in schimb, despre oameni. Astfel, ati putut citi aici despre artistul vizual Matei Bejenaru, despre poetul Emil Brumaru, despre eseistul si poetul Liviu Antonesei, despre prozatorul Serban Alexandru s.a.m.d. Si-as mai fi scris despre alti prozatori talentati si care deja au un nume cunoscut si in afara tarii, cum ar fi Dan Lungu, Florin Lazarescu sau Nichita Danilov, despre poetul si criticul Serban Axinte, despre criticii literari Doris Mironescu, Bogdan Cretu sau Antonio Patras, despre scenaristul Gabriel Andronache sau despre jurnalistul cultural George Onofrei. Iar lista, oricum, nu este in nici un caz epuizata. Dar ma opresc aici pent
