În ultima zi de tîrg, cînd editurile mai prizărite începuseră să-şi strîngă bagajele de prin standuri mă întîlnesc cu profesorul Solomon Marcus. Acest academician cu aer neacademic, potrivit standardelor autohtone, îşi lansa la Paralela 45 un al treilea volum despre joc, prezentat de Mihai Şora.

Cei doi vîrstnici domni au oferit un spectacol verbal de o vivacitate şi de o tinereţe spirituală extraordinare. Cînd îl auzi pe Solomon Marcus oralizînd despre joc, cu un zîmbet de adolescent care ştie cum se poartă un costum fără să îl stingherească şi pe Mihai Şora vorbind despre ludicul şi totodată gravul său prieten, cu o tinerească şi veselă complicitate, nu poţi să nu regreţi că scînteietoarea lor improvizaţie n-a fost preluată de nici una dintre televiziunile ai căror redactori şi cameramani s-au plimbat prin tîrg, ca tăunele cu paiul, ca să citez un clasic. Aceşti doi înţelepţi care n-au renunţat la tinereţea lor interioară şi care, dacă ar putea să-şi aleagă vîrsta, ar avea şi azi 24 de ani, n-au avut publicul pe care îl merită, deşi, separat şi laolaltă, atunci cînd sînt invitaţi să conferenţieze, fac săli pline. Or în loc să zumzăie tîrgul că Solomon Marcus şi Mihai Şora pot fi văzuţi şi auziţi la ora cutare, în locul cutare, cei doi au avut parte de un public întîmplător, ceea ce nu mi s-a părut un lucru de bine la un tîrg de carte. Asta în timp ce prin staţia de amplificare se auzea, enervant, că un domn căruia nu i-am reţinut numele îşi lansează la ora ţ nu ştiu ce carte de publicistică, iar părinţii unui copil pierdut la înghesuială erau invitaţi să-l recupereze.

Cu două zile înainte, tot aici, doi tineri autori se busculaseră reciproc din motive de incompatibilitate spirituală. Am auzit această ştire din vreo zece surse literare de toate vîrstele şi nu sub forma unei bîrfe mici, ci ca şi cum ar fi fost vorba de reeditarea meciului dintre Marquez