- Editorial - nr. 235 / 30 Noiembrie, 2007 In "Cuvantul inainte" la cel de-al 16-lea volum al almanahului "Tara Fagilor", inchinat celor 89 de ani de la Unirea Bucovinei cu Tara-Mama, domnul Dimitrie Poptamas, presedintele Fundatiei Culturale "Vasile Netea", sub auspiciile careia au avut loc ingrijirea si tiparirea lui, preciza: "Sunt inca atatia care mai pastreaza vii in memorie vremurile intunecate ale bolsevizarii si consecintele acesteia: despartirea de cei apropiati, instrainarea fizica si morala. Poate ca nu este lipsita de importanta ideea unui volum care sa intruneasca toate materialele aparute la rubrica "Golgota neamului romanesc" din Bucovina. Sunt memorii, amintiri, impresii si reactii legate de timpurile trecute, care au starnit printre semenii nostri atata durere si intristare, relatari din surse directe si indirecte. Istoria trebuie cunoscuta, pentru ca - asa cum spunea cineva - cine nu o cunoaste merita s-o retraiasca. Sa invatam din trairile noaste." Am plecat tocmai de la aceste cuvinte, pentru ca, intr-adevar, de la acele note ultimative din iunie 1940, tasnind din tarasenia incheiata la 23 august 1939, numita Pactul Ribbentrop-Molotov, pana azi viata fratilor nostri bucovineni a fost o Golgota. Un calvar. Un cosmar. Un chin. Ei, inaintemergatorii fara vina si fara sansa in acel cumplit "Pahod na Sibir", au albit cu oasele lor drumul fricii si al inghetului din suflet si din oase pana la Vorkuta, Kolama si Magadan, pierzandu-li-se unora urma in gulagurile de dincolo de Cercul Polar. Era vremea in care, deloc cu "priglasenie", fratii nostri erau luati in puterea noptii, numai cu ce aveau pe ei, si dusi. Unii - pentru totdeauna. Multora inapoi li s-a intors doar numele. Celor mai multi, nici macar acesta. Era vremea in care la ordinea zilei era sloganul: "Cine limba lunga are cinci ani taie la sare". Marele istoric, savantul Nicole Iorga, spunea can