ROMAN (CU UN) POLITIST
Episodul 2
Nu ma interesa politica nici cat negru sub unghie. Nici alegerile. Nici azi nu ma intereseaza. Habar n-am de ce. M-am luat dupa lumea care spune ca toti ai din politica sunt o apa s-un pamant, se gudura pan' le dai ce vor, p-orma-ti-ntorc dosul. Si unii si altii vor sa se catere acolo sus, sa-si umple teschereaua, mi-a zis bine taica-miu, sa nu-ma-ncred in nici unul, ca sunt mana-n mana, degeaba se balacaresc ca la usa cortului, dupa ce trece daravera ii vezi la brat cum dau tunuri impreuna. Mai rau e ca astia din urma s-au inhaitat cu interlopii, asa zice lumea, ai ca mine, politistii, ar trebui sa stie. Adevarul e ca stiu, asa e, dar singur nu prea am ce sa fac.
Si uite c-aparu omul meu, facuse toate meseriile, zicea, fusese zidar, sofer, salahor, student, inginer constructor, ba chiar scrisese o vreme la ziar, intrase dupa decembrie ala de-l injura unii si-l blagoslovesc altii intr-un partid si iesise cand s-a lamurit cum se mananca politica, se intorsese la meseria lui de constructor, n-avea chef nici sa-i conduca pe altii, nici sa le spuna cum sa-si faca treaba, nici sa le schimbe vietile, nici sa se dea el grozavul grozavilor, voia doar sa puna ordine in orasul nostru dupa zece ani de la decembrie ala, se saturase s-o auda pe fiica-sa ca nu poate iesi pe strada de frica interlopilor. Hotarase sa candideze impotriva tuturor, fara nimeni in spate, daca oamenii vor sa se schimbe ceva, or sa i se alature, daca vor sa-si duca zilele in mocirla, sa nu-l voteze.
L-au huiduit foarte multi la inceput, i-au ras in nas, l-au fluierat, i-au strigat sa-si duca parturile-n alta parte. Adica cum, iese din multime unul ca ei, cu nimic mai breaz, fara un partid in spate, cum se poarta, sa vedem si noi cum sta treaba, care-i culoarea omului adicatelea, si se apuca sa-i besteleasca ca stau ca prostii in mocirla s
