ORAŞE DOAR CU NUMELE
Sunt orăşeni de doi ani, dar nu se simte. Cea mai mare comună dintre Botoşani şi Hărlău a intrat in planul de urbanizare "comandat" de UE in 2004 şi s-a trezit oraş fără să indeplinească nici unul dintre criteriile prevăzute de lege. De atunci, tot ce s-a schimbat in viaţa foştilor săteni sunt impozitele. Â
ORAŞE DOAR CU NUMELE Sunt orăşeni de doi ani,dar nu se simte. Cea mai mare comună dintre Botoşani şi Hărlău a intrat in planul de urbanizare "comandat" de UE in 2004 şi s-a trezit oraş fără să indeplinească nici unul dintre criteriile prevăzute de lege. De atunci, tot ce s-a schimbat in viaţa foştilor săteni sunt impozitele.
In Flămănzi primarul Dumitru Micuţaru e pesedist. Şi populist. Aşa zice viceprimarul, Dan Manole, care e tot pesedist, dar nu e populist. Eticheta pusă lui Micuţaru a venit după ce acesta ne-a spus că vrea să transforme din nou oraşul in comună.
CU FORŢA? In 2004, la Flămănzi s-a făcut referendum, ca in multe alte localităţi luate "la snop" in cursa urbanizării. Oamenii s-au dus la vot şi-au pus ştampila pe "Da", doar-doar or avea parte de un trai mai bun. Acesta se lasă insă aşteptat. "Centrul" oraşului, adică zona cu blocuri, pare cochet. In faţă, o clădire adăposteşte primăria, poliţia, salvarea şi pompierii. Tocmai i se schimbă uşile de acces - se pun termopane, că nu se face să mai ai uşă de lemn sau de tablă la oraş. In plan secund, un soi de parc betonat, cu căteva băncuţe. La capătul lui e Casa de cultură, cu faţada spoită de curănd - una dintre realizările cu care se laudă primarul. Pe zidul exterior a rămas atărnat panoul "publicitar" cu răscoala de la 1907. Un sediu de bancă, unul al societăţii de cablu şi cel al CEC-ului intregesc peisajul. In faţa lor, o mamaie cu batic din lănă neagră şi un coş de nuiele se plimbă de la o uşă la alta