Astăzi il sărbătorim pe Sfăntul Apostol Andrei, ocrotitorul romănilor. Sfăntul Andrei le-a vorbit strămoşilor noştri despre Hristos, după cum susţine tradiţia, fapt pentru care il şi numim ocrotitor al neamului. Nu doar tradiţia vorbeşte despre propovăduirea apostolului in Scythia Minor (Dobrogea actuală), ci şi scrierile unor istorici şi teologi care au trăit in primele veacuri creştine.
REFERIRI. Despre Sfăntul Andrei ca propovăduitor la gurile Dunării scrie, in lucrarea "Despre apostoli", Hipolit Romanul, mort in timpul persecuţiei lui Decius (249-251). La fel scrie şi Eusebiu din Cezareea Palestinei (+339/340) in "Istoria bisericească", informaţiile sale fiind preluate de la alt mare teolog, Origen din Alexandria (+ 254). Eusebiu scria, citat de autorul Pr. Mircea Păcurariu: "Sfinţii Apostoli ai Măntuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au imprăştiat in toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă in Parţia, lui Andrei in Sciţia, lui Ioan in Asia...". Şi din epistola Sfăntului Apostol Pavel către Coloseni (3,11) reiese că şi "sciţii" au auzit cuvăntul lui Dumnezeu.
URMAŞI. Călugărul Epifanie, in secolul al VIII-lea, in "Viaţa Sfăntului Apostol Andrei" preia tradiţia despre propovăduirea Sfăntului in Sciţia Minor. In Sinaxarul Bisericii constantinopolitane se preciza că acest apostol "a predicat in Pont, Tracia şi Sciţia", că l-ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al său cu numele Amplias (Ampliat). Mult mai tărziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria că Sfăntul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici "in pustiurile scitice", care puteau fi situate, după istorici, fie in Sciţia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Sciţia Mică sau Dacia Pontică, locuită de greci, romani şi geto-daci. Colindele, le
