Luxul inseamna exclusivitate, un status symbol pe care doar unii si-l pot permite. Internetul insa este accesibil tuturor. In materie de comunicare, acesta din urma inseamna retele virtuale. Iar in marketing se confunda cu "chilipirul". Cand cele doua notiuni sunt alaturate se ajunge la o contradictie. Asta este si explicatia pentru care unele branduri de lux se feresc inca sa se avante in epoca web 2.0.
Noua varsta a internetului (web 2.0) se defineste prin mesageria instant, prin aparitia retelelor virtuale si a blogosferei. Web. 2.0 include viata traita pe Youtube. Este epoca Second Life - un domeniu in care brandurile de lux s-au tot ferit sa intre pana acum.
Practic in web 2.0 consumatorii detin puterea. Ei pot sa creeze continutul site-urilor. Tot ei au dreptul sa-si posteze opiniile pe bloguri personale, pe forumuri sau chiar pe site-urile destinate produselor despre care vorbesc.
In noul context virtual, brandurile high-end isi pierd controlul asupra notiunii de "exclusivist". Si le este frica sa nu isi deterioreze imaginea.
Strategii de marketing online spun ca este de inteles teama unora. "Brandurile de lux sunt experte in a-si pastra integritatea si le este frica sa nu piarda controlul. E ca in filmul Pretty Woman, atunci cand Julia Roberts intra intr-un magazin de lux de pe Rodeo Drive imbracata ca o prostituata: nu poti controla cine intra intr-un magazin online sau cine posteaza comentarii despre brandul tau pe bloguri sau forumuri", explica specialistii de la Organic, o agentie americana de marketing online.
Tot acestia sustin ca, in viitor, integritatea unui brand nu va mai depinde de cat de bine este controlat. "Share" este cuvantul care face legea pe internet. Asa ca si brandurile de lux vor trebui sa se supuna acestei legi.
Reticenta producatorilor de bunuri de lux provine din epoca timpurie a comertulu
