Cu o incarcatura istorica si o semnificatie adinc intiparite in constiinta romanilor, pentru a 89-a oara, astazi, sarbatorim Marea Unire. O zi memorabila pentru poporul roman, motiv pentru care, dupa revolutie, 1 Decembrie a devenit si Ziua Nationala a Romaniei.

Ca in fiecare an, si astazi, Braila fierbe. Strazile sint pline, mii de braileni asista la marea parada militara. De la tribuna, primarul saluta masele, iar oficialitatile care-l insotesc impart urari de bine si prosperitate. Parada se incheie in uralele multimii si intr-o ploaie de flori. O jumatate de ora mai tirziu, pe marile bulevarde, nu ai unde sa arunci un ac, copii, tineri sau batrini, cu bratele incarcate de baloane multicolore se strecoara cu greu printre tarabele care te imbie cu mici, vin fiert si mere coapte. Artistii au grija ca, indiferent de virsta, melodiile sa te prinda in ritmul lor ametitor. Spre seara orasul se aprinde, milioanele de beculete transforma totul intr-o feerie, iar in final, printre fulgii timizi de nea, imensul foc de artificii lumineaza tot cerul. E ziua noastra si, ca la un semn, se aude: "La multi ani, Romania!", "La multi ani, romani!".

Ar fi frumos, nu-i asa? Din pacate nu e si real.

Daca in Bucuresti, de citiva ani, 1 Decembrie incepe sa mai semene cu o sarbatoare, la Braila, Ziua Nationala se reduce la o scurta parada militara, o comemorare fugara a eroilor si cam atit. Un plictis general cuprinde orasul. De ani de zile aceeasi derulare fara vlaga a unor activitati monotone. Aceleasi figuri mohorite, de braileni amariti ajunsi acolo din intimplare sau de politicieni acri pozind in falsi patrioti. Se aud aceleasi discursuri conventionale trase la indigo, si interminabila slujba religioasa, la fel de conventionala ca si discursurile, aceiasi oficiali care, chipurile, plini de piosenie, aprind o luminare, ridica de coliva si isi sterg o l