Amestecul fotbal-politica este riscant pentru cei interesati de cariere si rizibil pentru microbistul de rind. "Sa dea Dumnezeu sa manince Steaua bataie dupa bataie, poate scapam odata si odata de ciobanul ala nesuferit care are pretentia sa ajunga presedintele Romaniei". "Universitatea Cluj n-are cum sa pice in Liga a II-a, fiindca e ajutata din umbra de Emil Boc, omul lui Basescu. Si nici Ceahlaul, pentru ca «Pinalti» e primar tare si a schimbat repede macazul in politica". Sau "Of, de-ar retrograda odata Politehnica asta, sa scape orasul de primaria lui Nichita". Toate acestea sint vorbe auzite pe la colturi, existind, fireste, si enunturi reciproce, in functie de simpatiile sau antipatiile politice ale emitentului, semne clare ale intersectiei dintre fotbal si politica. In sprijinul acestei legaturi biunivoce stau nu numai ofurile cetatenilor microbisti, dar si unele fapte. Gigi Becali nu a ezitat, in vremurile sale bune, sa foloseasca galeria Stelei in scopurile sale politice si asemenea lucruri se intimpla chiar si mai departe de Bucuresti, ba chiar si in regiunea noastra nord-estica. Rapid este si acum o echipa puternica, dar nu atit de puternica precum acum vreo doi ani, cind George Copos era la guvernare, ca vicepremier. Iar marele erou de la Sevilla, portarul de legenda al Stelei, Helmuth Duckadam le-a zvirlit in nas conlocuitorilor sai din Semlac diploma de cetatean de onoare primita, pentru ca acestia nu l-au votat la alegerile europarlamentare. Chiar daca semlacenii nu si-au diminuat cu nimic veneratia fata de Duckadam, votul lor fiind mai degraba impotriva lui Gigi Becali, pe care eroul s-a gindit, intr-o clipa nefericita, sa-l reprezinte. Iar daca ne amintim de faptul ca pina si Dorinel Munteanu, in scurta sa perioada stelista, a fost tentat de aventuri PNG-iste, de influentele pe care oameni ca Viorel Paunescu, Viorel Hrebenciuc, Dinel Staicu le-au ex