Momentul istoric a fost imortalizat în cinci clişee realizate de soldatul Samoilă Mârza.

Acum 89 de ani, la Alba Iulia, ţăranii veniţi pe jos, cât şi junii şcoliţi la Paris, Viena sau Berlin semnau unirea cea veşnică cu patria-mamă, sigilând astfel certificatul de naştere al statului român întregit. Postrevoluţionar, sărbătoarea naţională a devenit doar un prilej pentru defilări militare şi ipostaze populiste pentru politicieni. Iar patriotismul a fost redus la câţiva mici şi nişte bere zvârlite de vreun primar megaloman, ori zi de naştere a unor televiziuni.

Astăzi, pentru prima oară în istoria sa, România îşi sărbătoreşte Ziua Naţională ca membru cu drepturi depline ale Uniunii Europene. 1 Decembrie 1918, ziua în care destinul ne-a zâmbit, e serbată astăzi, dar în alte condiţii: cu o suveranitate puţin diminuată şi cu un naţionalism în descreştere, din moment ce PRM şi PNG nu au reuşit să depăşească pragul alegerilor europarlamentare. În plus, relaţia dintre România şi Republica Moldova fiind cea mai rece din ultimele două decenii. Cum vom serba peste ani 1 Decembrie este întrebarea: ca zi naţională sau ca o dată importantă a istoriei noastre?

Puţină lume ştie că omul care a avut iniţiativa imortalizării pe peliculă fotografică a Marii Adună ri Nationale a fost soldatul Samoilă Mârza. Născut în satul Galţiu, comuna Sîntimbru, judeţul Alba, la 18 septembrie 1886, din părinţi ţărani, Samoilă Mârza şi-a făcut ucenicia de fotograf în atelierul sibianului Iainek, între anii 1909-1911. Războiul i-a întrerupt activitatea de fotograf lui Mârza, el fiind mobilizat în toamna anului 1914. La sfârşitul anului 1918, fotograful era pe frontul italian, la Trieste, dar, aflând despre pregătirea unirii Transilvaniei cu România, ia decizia, ca şi ceilalţi militari români de acolo să se întoarcă în ţară.

Fotograful de ocazie

@