Interesantă cerbicia cabinetului Tăriceanu care, cu toată presiunea venită de la Bruxelles, refuză să scoată mâna din buzunarul cetăţenilor români şi să renunţe la taxa de înmatriculare auto.
De obicei, la marile reuniuni ale liderilor europeni, România nu este decât o voce bleagă, un yesman al celor puternici. Când este vorba să-i spolieze pe propriii cetăţeni, guvernul liberal se răţoieşte fără jenă la comisarii UE. În fapt, executivul încearcă să abată atenţia de la discuţia despre taxă şi să mute interesul opiniei publice pe disputa cu Laszlo Kovacs, comisarul european responsabil de fiscalitate.
Ceea ce nu vrea guvernul să recunoască, sub nicio formă, este că taxa de înmatriculare are ca scop apărarea unor interese economice de grup. De la cele ale producătorilor autohtoni de automobile la cele ale importatorilor. Achiziţionarea unui vehicul second-hand a devenit, datorită acestei taxe, extrem de costisitoare, aşa că potenţialii cumpărători se îndreaptă către maşini noi. Taxa poate ajunge, pentru o maşină mai veche de şase ani, la 8.500 de euro. În acest context, nu trebuie să uităm că o firmă la care premierul Tăriceanu deţine 90% din acţiuni se ocupă cu importurile de automobile noi, produse în Franţa.
Să nu ne mire o astfel de atitudine a unui guvern care susţine că ar fi „liberal“. România este pe locul 107 în lume - potrivit unui studiu PwC - ca pondere în profit a taxelor plătite de o firmă într-un an. Doar impozitele aferente forţei de muncă ajung la 34,4% din profit. Este clar că succesul cotei unice de impozitare a fost îngropat prin menţinerea altor taxe şi impozite, precum şi prin introducerea unora noi. Doar taxa de înmatriculare auto, colectată de la peste 300.000 de cetăţeni care şi-au cumpărat maşini în acest an, a adus la buget, în primele zece luni şi jumătate, aproximativ 225 de miloane de euro.
@N_