Academicianul Gabriel Ţepelea are 91 de ani. Este unul dintre veteranii PNţ şi pănă in anul 2000 a fost primvicepreşedinte al PNţCD. Este, fără doar şi poate, singurul supravieţuitor dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Iuliu Maniu. A acceptat să stea de vorbă cu noi despre artizanul Unirii Transilvaniei cu Romănia. Academicianul Gabriel Ţepelea are 91 de ani. Este unul dintre veteranii PNţ şi pănă in anul 2000 a fost primvicepreşedinte al PNţCD. Este, fără doar şi poate, singurul supravieţuitor dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Iuliu Maniu. A acceptat să stea de vorbă cu noi despre artizanul Unirii Transilvaniei cu Romănia.Cum l-aţi cunoscut pe Iuliu Maniu? Gabriel Ţepelea Cănd eram copil la mine-n sat, la Borod, am auzit pentru prima oară de "iuliuman", aşa pricepuseră copiii că-l chema pe Maniu. Eu m-am inscris in PNţ la 17 ani, cănd am terminat liceul la Oradea. In familia mea, provenită din mica nobilime romănească din Transilvania, erau atăt ţărani, căt şi intelectuali. Cei care făcuseră studii, in general Dreptul, erau implicaţi şi in politică, incă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. La sfatul lor, imediat după absolvirea liceului, in 1931, am luat legătura cu Theodor Roxin, şeful PNţ din zona Bihorului. Ceva mai tărziu, in 1933, cănd eram student in primul an la Cluj, organizaţia noastră de tineret a organizat o excursie la Bădăcin, unde avea moşia Iuliu Maniu. S-a plecat cu autobuzul, am fost norocos că am prins loc, fiindcă toţi studenţii voiau să-l vadă pe cel poreclit Sfinxul. Ne-a primit şi a stat de vorbă cu toţi.Ştiu că Maniu era poreclit Sfinxul datorită calmului şi inflexibilităţii sale ca om politic. Juca un rol sau era aşa şi in viaţa privată? Gabriel Ţepelea Era aşa tot timpul. I se spunea Sfinxul şi datoriză impenetrabilităţii sale şi fiindcă avea nişte ochi mari şi albaştri, care impuneau respect. După ce am intrat in anturajul său