Să nu-i fie de deochi de viaţă!
In Italia la televiziune a apărut un film despre Romănia de-ţi vine să sari de nervi in sus pănă spargi acoperişul. A fost reprogramat un film documentar din anul 2005, in care Romănia e prezentată nu numai ca un tomberon de gunoi, ba mai mult chiar, precum cazanul cu smoală al iadului.
In Italia la televiziune a apărut un film despre Romănia de-ţi vine să sari de nervi in sus pănă spargi acoperişul. A fost reprogramat un film documentar din anul 2005, in care Romănia e prezentată nu numai ca un tomberon de gunoi, ba mai mult chiar, precum cazanul cu smoală al iadului. Cum e posibil ca o ţară cu peste două zeci de milioane de locuitori, importantă in istoria inşiruirii de secole, să fie redusă la imaginile cu nişte copii ai nimănui, ce s-au pripăşit prin canale, şi cu imaginea unui biet căţel fără stăpăn hălăduind pe maidane. Aceasta este Romănia? Domnule regizor italian, realizănd filmul ăsta ai păcătuit cu un grosolan neadevăr, ai păcătuit cu o oribilă nedreptate făcută Romăniei. Domnilor dregători de televiziune, acţionănd ca nişte marionete la comenzi politice parşive, reprogramănd acest film strămb in zilele isteriei anti-romăneşti teleghidate de personaje ascunse in culise, aţi dovedit lipsă de caracter şi profesionalism ciobit la toate colţurile. Bineinţeles că peste tot există uscături. Dar nu există nici o pădure alcătuită numai din vreascuri strămbe şi cioturi. Lumea e făcută din bune şi rele.
In orice ţară există şi căntăreţe la harpă şi curve bolnave de sifilis. In orice ţară există premianţi la şcoală şi repetenţi. Minusul n-are sens dacă nu este arătat şi plusul, nu poţi inţelege negrul dacă nu arunci privirea şi asupra albului. Cum e posibil Romănia să fie pictată doar ca un lighean cu lături? Intr-adevăr, există copii vagabondănd pe străzi şi dormind in canale, dar in ţările bogate al
