Nefericit în timpul vieţii, pictorul este şi acum, la aproape un veac de la moarte, victima unui destin duşmănos. Casa în care s-a stins în 1916 există, pe strada Mendeleev la nr. 29. O casă scundă, fără etaj, dar cu acoperiş înalt, cu faţada spre curtea strîmtă şi lungă, iar pe această faţadă, pe care, deci, privirea trecătorilor nu se opreşte decît din întîmplare, o placă poartă inscripţia ce aminteşte că "aici a trăit, a lucrat, a suferit şi a murit neînţeles" unul dintre marii artişti români. Locuinţa pictorului a rămas în familie multă vreme, pe urmă nu ştiu cine o mai avea, dar se dărăpăna din ce în ce, tencuiala se scorojea, se îngălbenea de acea couleur isabelle (adică de ciorapi murdari), era mîzgălită de copiii de la şcoala vecină şi cred că şi acoperişul lăsa să picure ploile sfîrşitului de secol. Ca să mi-o închipui cum era înainte de 1912, cînd Luchian, bolnav, s-a retras aici, deschid cartea arhitectului Paul Emil Miclescu, Din Bucureştii trăsurilor cu cai. El a copilărit peste drum şi îşi amintea că, nouă şi elegantă, decorată cu ornamente de stuc sub streaşină, casa fusese dăruită de Alexandru Marghiloman frumoasei doamne Turbure, ca un omagiu galant. Despre seara în care, imobilizat de boală, Luchian a primit vizita lui Enescu, a povestit Arghezi. Casa are aşadar un trecut care merită respect.

Cînd am văzut că încep lucrări de reabilitare, m-am bucurat: acoperişul a fost frumos refăcut şi ramele ferestrelor, dacă sînt acum de termopan, au culoarea lemnului lăcuit. Am crezut că, fiind cuprinse de căinţă pentru ce se întîmplase cu altă locuinţă a lui Luchian, autorităţile noastre culturale au hotărît să-i redea acesteia, chiar cu oarecare cheltuială, înfăţişarea de pe vremuri. Noua destinaţie a fost însă divulgată de firma care a apărut pe peretele dinspre stradă: un restaurant italienesc, La Mandragora, cu o listă de preţuri. De acolo poţi