Acum vreo două săptămîni am aflat, cu stupefacţie, despre existenţa unei reguli care obstrucţionează evident libertatea de expresie protejînd, într-un fel inacceptabil pentru orice lume liberă, candidatul în timpul campaniei electorale. Nimeni nu are voie să spună nimic la televizor despre un candidat, dacă acela nu este prezent. Care e consecinţa? Dacă un candidat refuză să participe la orice dezbatere, nimeni nu are voie să zică nimic despre el. Candidatul care se piteşte va fi deci de neatins. La fel şi candidatul care alege doar emisiunile servile. Tocmai în campanie electorală, cînd candidaţii trebuie supuşi unui tir de critici mai intens ca niciodată, legea îi mîngîie pe creştet. Onoarea catindatului se cere a fi mereu reperată, o ştim bine. Dar nu uităm nici virtuţile prevenţiei. Aşa că, mai bine să interzicem din capul locului afirmaţiile care pot şifona reverul costumului Armani, pe care candidatul îl poartă, fălos, ca orice român corespunzător înţolit. Art. 10 alin. 2 din Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului, dar şi art. 30 alin. 6-7 din Constituţia noastră arată clar şi restrictiv care sînt condiţiile în care libertatea de exprimare este oprită prin lege. Nu veţi găsi ceva care să semene cu regula: "în campanie electorală, candidaţii nu pot fi criticaţi în lipsă, la televizor". Dimpotrivă! Pot pleda cu sigur cîştig în faţa oricărei Curţi grijulii pentru libertatea cetăţii, că o asemenea regulă încalcă grav cele două documente fondatoare pentru libertăţile românilor ca cetăţeni europeni. Nu e prima oară cînd excepţiile sînt mai atrăgătoare pentru legiuitorii noştri decît principiile şi, prin legiferare, situaţia logică se inversează: excepţia devine principiu şi principiul devine excepţie. Principiul trebuie să fie "eşti liber oricînd să vorbeşti despre politicienii ţării tale", iar excepţia trebuie să fie "nu poţi vorbi despre ei ca