De 17 ani, patriotismul românesc sună mai mult a vorbă goală. N-am învăţat sau n-am avut de ce să ne bucurăm de noua noastră Zi naţională. Spre deosebire de noi, alte popoare trăiesc
De 17 ani, patriotismul românesc sună mai mult a vorbă goală. N-am învăţat sau n-am avut de ce să ne bucurăm de noua noastră Zi naţională. Spre deosebire de noi, alte popoare trăiesc din plin de ziua lor.
Analiştii fenomenului românesc susţin că originile acestei stări de apatie cvasigeneralizată faţă de conceptul de sărbătoare naţională provine, în primul rând, de la absenţa lecţiei de patriotism - acea lecţie care nu se mai predă în familii, în biserici sau şcoli.
S-a adăugat, complementar, ignoranţa lumii faţă de România, sentiment consolidat în timp de imaginea nu tocmai fascinantă pe care a recepţionat-o despre noi aceeaşi lume. Realităţile mioritice s-au întors ca un bumerang, lovind chiar în ceea ce nu prea aveam: încredere şi mândrie. Şi totuşi, mai sunt şi români care se entuziasmează de Ziua naţională: stranierii.
Pe lângă spectacolele cu artişti veniţi din ţară, pentru românii din străinătate Ziua naţională înseamnă, în primul rând, întâlnirea cu prietenii. Vasile Dinu, supraveghetor în construcţii, este "spaniol" de aproape patru ani.
Tânărul, care locuieşte la Madrid, ne-a spus că de 1 Decembrie merge la o discotecă românească, unde petrece cu prietenii. "În fiecare an ne adunăm în jur de 30 de persoane. Ascultăm muzică românească, dansăm şi ne simţim ca acasă. Patronul discotecii e de-al nostru şi a pus un steag românesc chiar la intrarea în local".
Mihaela Georgeta Cornea s-a stabilit în Villanueva del Pardillo, comunitatea din Madrid, în urmă cu doi ani, împreună cu soţul său, Ionuţ, şi fiica lor, Alessia Gabriela. Şi ei aşteaptă prietenii de 1 Decembrie. "Profităm de ocazie pentru a ne întâlni cu amicii români care locuiesc în ora
