Dacă obişnuiţi să citiţi rubricile de media din cotidienele noastre, puteţi observa tendinţa de a scrie despre consumul de media din perspectiva interesului public, a preferinţelor acestuia sau a statutului mass-mediei în viaţa cotidiană a oamenilor. Totuşi, mesajele transmise prin intermediul acestui tip de materiale abordează o latură anume a fenomenului care, de cele mai multe ori, tinde să fie exarcerbată în direcţii alarmante. Mă refer îndeosebi la articolele ce tratează influenţa televiziunii şi efectele asupra consumatorului de mesaje media.

Din capul locului trebuie precizat că de-a lungul timpului au fost elaborate diverse teorii privind influenţa televiziunii asupra oamenilor. Acestea au evoluat de la teorii ce susţin că televiziunea are efecte directe asupra publicului care este pasiv, un burete absorbant incapabil să evalueze mesaje (teoria "acului hipodermic"), pînă la modele ce au în vedere multitudinea proceselor prin care adulţii şi copiii deopotrivă interpretează şi definesc ceea ce văd la televizor; consumatori activi de mesaje media, capabili să înţeleagă şi să decodifice mesaje în funcţie de nivelul de educaţie, de cunoştinţele acumulate, de contextul social şi cultural în care trăiesc, capabili să creeze - competenţă dezvoltată şi datorită apariţiei Internetului.

Influenţa nefastă şi, ca urmare, efectele negative ale mass-media asupra indivizilor şi mai ales asupra copiilor constituie şi în presa noastră centrul discursului dedicat temei influenţei mass-mediei. Acest fapt nu este caracteristic numai presei româneşti. În general, presa citează mai degrabă cercetările care aduc în prim-plan efecte, rezultate care şochează. Acest tip de studii porneşte de la ideea că influenţa înseamnă de cele mai multe ori un "efect persuasiv exercitat într-un mod neraţional, împotriva intereselor telespectatorului şi probabil împotriva publicului