- Diverse - nr. 236 / 3 Decembrie, 2007 Sfarsitul lumii! La 1 Decembrie a.c., de Ziua Nationala a Romaniei, UDMR a depus, la Monumentul Latinitatii (Lupa Capitolina), o coroana cu panglica tricolora: rosu, galben si albastru! Ceva, sa recunoastem, neobisnuit! Sa-si fi dat, in sfarsit, seama si udemeristii ca Romania in care s-au nascut este si tara lor, ca 1 Decembrie este Ziua Nationala pentru toti cei care traiesc pe aceste meleaguri? S-ar putea. Iar daca-i asa este bine! La cu totul altceva dorim sa ne referim de data acesta. Am fost, dupa incheierea festivitatilor de la Targu-Mures, prin cateva localitati de pe valea Muresului si m-am intristat sa vad ca prin sate cu populatie preponderent romaneasca, rar erau arborate steagurile tricolore. Steagul este martor si insotitor prin vreme al credintei de neam si de tara, pentru un bun crestin si patriot roman. Tricolorul ramane un simbol al dainuirii noastre, in ciuda vremurilor potrivnice. Tricolorul trebuie sa fie peste tot pe unde locul este sfintit de fiinta noastra. Din pacate, unii romani nu-l arboreaza la Ziua Nationala, la sarbatorile care ne-au imbogatit istoria. Atunci, la ce sa ne asteptam de la altii, mereu cu privirea spre Budapesta, de unde, zic ei, soarele lor rasare? Faptul ca, prin unele locuri, vile luxoase ale unor romani, case de oameni bogati nu aveau un drapel tricolor cat de mic, te pune pe ganduri. Sa nu mai vorbim de acei oameni care numai la Ziua Nationala nu s-au mai gandit, mereu certand tara care, chipurile, n-ar fi facut nimic pentru ei, neintrebandu-se, unii, in primul rand ce au facut ei pentru Romania din 1990 incoace. Lor, celor pentru care Ziua Nationala nu mai inseamna nimic, le amintim aici cuvintele domnului Alexandru Ioan Cuza, bravul barbat al Unirii de la 1859, despre drapel si insemnatatea lui: "Steagul este Romania, acest pamant binecuvantat al patriei, stropit cu sangele st