Experienta anului care se apropie de sfarsit ne-a aratat - pentru a cata oara? - ca rezultatele bune in economie se obtin greu si se prapadesc usor. Dupa sapte ani de dezinflatie continua, 2007 va marca o crestere sensibila a preturilor fata de 2006 si ratarea tintei stabilite de BNR in acord cu guvernul. Fata de tinta de 4% ? 1% vom inregistra, probabil, intre 6,2-6,5% la sfarsitul anului. Parerea majoritatii analistilor pare sa fie acceptata si de banca centrala, care insa pastreaza tinta pentru 2008 - utilizata de altfel si la fundamentarea proiectului de buget - la nivelul de 3,8% ? 1%. Un obiectiv care, atunci cand a fost anuntat, parea prea putin ambitios, dar care a devenit greu, daca nu chiar imposibil de atins, avand in vedere evolutiile din acest an. Pentru realizarea unui proces dezinflationist (si inca unul destul de accentuat, pentru ca este vorba de peste o treime din nivelul din 2007) intrebarea care se pune este ce ancore anti-inflationiste il vor sprijini? Avand in vedere conjunctura, atat in economie, cat si in politica, ma tem ca nu pot identifica, propriu-zis, nici macar una singura.
Pana acum, principala ancora antiinflationista a fost cursul valutar. Cu toata corectia din ultimele luni, cursul leului a fost mai apreciat fata de euro cu 6% in 11 luni din 2007 fata de media din anul 2006, in conditiile in care si euro s-a apreciat, la randul sau, cu 8% fata de dolarul american in intervalul 1 ianuarie - 30 noiembrie 2007. Aceasta apreciere a ieftinit importurile, exercitand o formidabila presiune in jos asupra preturilor interne, in conditiile in care ponderea importurilor de bunuri si servicii in PIB a fost de 42% in 2006 si se estimeaza ca va urca la 46% in 2007.
Dar cursul valutar a avut un rol antiinflationist si indirect, prin comprimarea valorii in lei a masei monetare si a creditului, pe seama componentei in valuta. Or, in d
