Din ctitoriile comuniste cad bucati mari. Nu e vorba despre zidurile interioare pe care le darama locatarii cu fantezie, sa-si faca un bar cum au vazut in telenovele, si nici despre tencuiala coscovita de trecerea atator cincinale, ci despre bucati tot mai consistente din fatada.
Blocurile comuniste, ca si idealurile, cad cu bucata in capul pietonilor. Recent s-a prabusit un balcon, distrugand doua masini. Nu era un balcon electoral, ci unul de om cumsecade, fericit ca nu era iesit, chiar in acele clipite, sa agate o rufa pe sarma sau sa vanture muraturile. Acum catva timp, insa, in Timisoara, o tanara era omorata de bucatile de zidarie cazute din fatada unui bloc.
Bucatile de bloc cazute in strada sunt partea vizibila a sclerozei in placi de care sufera orasele tarii. Betesugurile lor ies incet, incet la suprafata. In bezna comunista s-a construit mult si prost. Oraseanul are cativa metri patrati de locuinta si trebuie sa fie multumit si cu acestia, tinand cont de faptul ca preturile terenurilor si constructiilor au atins cote astronomice. Iar daca fatadele blocurilor baga in sperieti trecatorii, imaginati-va cum arata ele in interior. Tevaraia, ruginita, este o adevarata bomba ecologica. Pe culoarele intunecoase miroase a gaze, gunoi si igrasie. Lifturile sunt si ele niste bombe cu ceas. Nici nu stii unde si cat de repede te duc. Si poate ca infernul de toate zilele nu ar fi atat de primitor cu tot oraseanul daca intre blocuri nu ar fi si strazi.
Circulatia din marile orase este de infarct. Media pe cap de sofer a ajuns de cativa kilometri pe ora. Bucurestiul este campion si la acest capitol. Si, capac la toate, spatiile verzi s-au ofilit de atatea restituiri cu cantec. Afacerea restituirii hectarelor de teren din parcul Bordei este doar partea vizibila a unui intreg esafodaj de gainarii cu terenurile din si de pe langa marile orase. Urmeaza,
