A început să se joace de-a teatrul de păpuşi. A ajutat la crearea lui. A sfârşit prin a-l conduce, pentru ca astăzi să devină spectator în lumea păpuşilor sale.
Era prin 1944. Horia Davidescu absolvea Şcoala de ofiţeri activi de infanterie Bucureşti. Participa în al Doilea Război Mondial. Aproape de Budapesta a fost rănit. A suferit o hemipareză la mâna stângă, aşa că a părăsit câmpul de luptă. După terminarea războiului, problemele au început să apară, tânărul de atunci, scos în cadru disponibil, purtând stigmatul de fost ofiţer. Cu toate acestea însă, în 1949 a absolvit Conservatorul „Cornetti“, secţia pictură. Prin talentul său s-a remarcat încă din anii de şcoală. „Profesorul de desen Ion Hagiescu... a iniţiat un fel de concurs printre elevii săi, de la Clasa de „Arte plastice“ a Conservatorului „Cornetti“, pe tema: „schiţe pentru un paravan necesar unui spectacol de păpuşi“. Dintre toate machetele prezentate, a fost selecţionată cea semnată de Horia Davidescu“, nota Alexandra Davidescu în cartea sa - „Un mic teatru mare“. Joaca
de-a teatrul de păpuşi începuse. „Am crezut întotdeauna că teatrul este un alt fel de şcoală, un mod de a-i face pe oameni mai conştienţi de realitatea în care sunt integraţi, iar în ceea ce-i priveşte pe tineri, o modalitate credibilă şi expresivă de a le răspunde la beneficile lor nelinişti şi curiozităţi. Erau, de altfel, curiozităţi şi nelinişti care mă încercau în primul rând pe mine, având în vedere că pornisem cu toată inocenţa în această „joacă de-a teatrul de păpuşi“, care avea să-mi marcheze definitiv existenţa“, a povestit Horia Davidescu. „Înconjurat de un colectiv de tineri fără o pregătire teoretică în domeniu, pentru că nici nu se făcuse aşa ceva până la noi, ştiam doar că suntem la început de drum şi că menirea noastră este să creăm o lume, lumea copilăriei, cea mai frumoasă, dar şi cea mai grea dintre toat
